Radu Beligan – Creator de teatru

Radu Beligan este unul din puținii artiști care poate pretinde că: TEATRUL SUNT EU !

După o viață lungă, aproape cât un secol și o carieră record mondial de aproape 80 de ani, ne-a părăsit DOMNUL teatrului românesc, RADU BELIGAN.

DUMNEZEU SĂ-L IERTE ȘI SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE !

radu-beligan

Reclame

O victorie aplaudată

Astăzi se împlinesc 30 de ani de la noaptea magică a echipei Steaua București de la Sevilla din 7 mai 1986 în finala Cupei Campionilor Europeni împotriva echipei spaniole F.C. Barcelona, cea mai prestigioasă competiție la nivelul echipelor de club, un eveniment care nu poate trece neobservat și nu se poate uita așa ușor, mai ales că nu sunt semne că s-ar putea repeta această performanță prea curând.

Da, atunci s-a atins Everestul fotbalului european și asta se întâmplă poate o dată la 100 de ani în cazul echipelor și țărilor cu fotbal mai slab sau mai puțin dezvoltat cum e cazul celui românesc în prezent. Totuși în deceniul al nouălea și până pe la mijlocul celui de al zecelea din secolul trecut echipele românești erau mult mai bine cotate și impuneau respect în Europa datorită performanțelor obținute și care au culminat cu evenimentul de acum exact 30 de ani.

Așa cum am mai scris, într-o altă postare sau comentariu, deceniul de aur al fotbalului românesc s-a întins între anii 1983 și 1996, între semifinala Craiovei Maxima în Cupa U.E.F.A. și ultima calificare mai ușoară a Stelei în grupele Ligii Campionilor în 1996, ani în care nu ne era teamă că echipele românești nu se vor califica în primele tururi și nu vor trece mai departe în primăvara europeană. Acum e o performanță să te califici în grupele Ligii Campionilor sau a Ligii Europa.

Am găsit câteva publicații din care am scanat mai multe pagini cu referire la acest subiect, dintre care cea mai interesantă ar fi cartea lui Helmut Ducadam cu titlul postării, adică „O victorie aplaudată”. Nu am postat întreaga carte, ci paginile care fac referire mai mult la marea victorie din urmă cu 3 decenii. 

Cartea lui Helmut Ducadam fiind scrisă în vara anului 1989 și fiind supusă, desigur, cenzurii are un minus în sensul că nicăieri în cuprinsul ei nu se pomenește numele lui Miodrag Belodedici, unul dintre stâlpii apărării steliste, dar deja la aceea dată, 1989, fotbalistul dezertase în țara vecină, Yugoslavia, unde în 1991 avea să repete performanța cuceririi Cupei Campionilor cu Steau Roșie din Belgrad și era considerat un trădător, la fel ca Pacepa sau Nadia Comăneci puțin mai târziu. Presupun că Steaua nu a jucat finala doar în 10 oameni plus rezervele, iar Belodedici era unul din stâlpii „apărării de fier” a românilor așa cum este descrisă și în comentariile jurnaliștilor străini. Împreună cu Bumbescu la echipa națională jucau același rol important așa cum se vede și într-o imagine postată mai jos. În rest după părerea mea cartea este cel mai bun document-reportaj pe care l-am găsit de la acest cel mai fericit eveniment pentru fotbalul românesc, nu numai pentru suporterii echipei Steaua.

Am găsit și un mic articol despre Belodedici într-o revistă din 1987 înainte ca el să plece din România. Consider că merită și el amintit cumva fiind singurul român dublu câștigător al acestei competiții fie și cu două echipe diferite. Un alt articol se referă la medicul echipei de atunci și care nu apare în cartea lui Ducadam. Alte 3 imagini postate spre sfârșit reprezintă fanioanele de la câteva meciuri din traseul european al Stelei din 1985/1986.

Un comentariu al lui Cristian Țopescu din Almanahul Flacăra din 1987 l-am postat spre sfârșit.

001005006-007044-045046-047048-049050-051052-053054-055056-057058-059060-061062-063064-065066-067068-069070-071072-073074-075076-077078-079080-081082-083084-085086-087088-089090-091092-093094-095096-097098-099100-101102-103104-105106-107108-109110-111112-113114-115116-117162Belodedici 1Belodedici 2

SWScan00980SWScan00981SWScan00982010203040506070809Steaua-AnderlechtSteaua-HonvedSteaua-VejleValentin Stanescu 1Valentin Stanescu 2

Panteonul românesc și artiștii nemuritori

O săptămână tragică pentru cultura română se încheie cu ultimul drum pentru marele actor Mircea Albulescu, un titan al scenei și ecranului românesc, dispărut dintre noi la 81 de ani pe 8 aprilie 2016, încă în plină activitate artistică.

Primul dispărut, pe 5 aprilie, Cornel Patrichi, considerat cel mai mare coregraf român și creatorul spectacolelor de varietăți muzicale.

DUMNEZEU SĂ-I IERTE ȘI SĂ-I ODIHNEASCĂ PE AMÂNDOI !

capcana_mercenarilor_albulescu__large12-13-vedete-czxziornel-patrichi

Este aproape revoltător și nedrept că nu se mai găsesc locuri de veci în Panteonul românesc, adică Cimitirul Bellu din București pentru acești doi mari artiști, dar se găsesc locuri tot acolo pentru personaje mai mult sau mai puțin interlope. Desigur că în cimitirul Reînvierea unde este înmormântat Mircea Albulescu își dorm somnul de veci alți mari artiști, ca Grigoraș Dinicu sau alți lăutari de seamă, iar în cimitirul din Pipera acolo unde este înhumat Cornel Patrichi, mare fan al echipei Steaua, ca o ironie a sorții este înmormântat Marian Cozma, un mare jucător de handal al Clubului Dinamo și al echipei naționale, ucis în 2009 în Ungaria. Totuși la Bellu se află cei mai mari oameni de cultură ai României, de la Mihai Eminescu la Ion Dolănescu, de exemplu.

Din publicațiile mele voi posta aici articole despre acești 2 uriași artiști de îndată ce le voi găsi și scana.  

Istoria Românilor

Cel mai vechi manual de istorie a României pe care îl am a apărut în anul 1914, înainte ca țara noastră să participe la Primul Război Mondial în urma căruia s-a înfăptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. Am considerat cel mai potrivit ca de Ziua Națională să postez acest manual de istorie a românilor pentru clasa a patra secundară vechi de peste o sută de ani din timpul Regelui Carol I.

01020304-0506-0708-0910-1112-1314-1516-1718-1920-2122-2324-2526-2728-2930-3132-3334-3536-3738-3940-4142-4344-4546-4748-4950-5152-5354-5556-5758-5960-6162-6364-6566-6768-6970-7172-7374-7576-7778-7980-8182-8384-8586-8788-8990-9192-9394-9596-9798-99100-101102-103104-105106-107108-109110-111112-113114-115116-117118-119120-121122-123124-125126-127128-129130-131132-133134-135136-137138-139140-141142-143144-145146-147148-149150-151152-153154-155156-157158-159160-161162-163164-165166-167168-169170-171172-173174-175176-177178-179180-181182-183184-185186-187188-189190-191192-193194-195196-197198-199200-201202-203204-205206-207208-209210-211212-213214-215216-217218-219220-221222-223224-225226-227228-229230-231232-233234-235236-237238-239240-241242-243244-245246-247248-249250-251252-253254-255256-257258-259260-261262-263264265266267

 

Am fost la Megastar, dar nu în Club !

Mărturisesc că nu prea îmi place rock-ul și nici hip-hop-ul, dar am avut ocazia să merg la finala Megastar din 2008, acolo unde solistul trupei Goodbye to Gravity (Andrei Găluț) care a cântat vineri seara, 30 Octombrie 2015, la clubul Colectiv, a avut primul succes din cariera sa și și-a câștigat primii fani. Încă de atunci genul lui preferat era rock-ul. Atunci cred că am luat un autograf de la el și cred că am făcut și o poză împreună. Acum se zbate pe un pat de spital între viață și moarte. Îi doresc să revină sănătos pe scenă și să continue să facă ce îi place cel mai mult, așa cum fac și eu pe blogul acesta. Asta e legătura mea cu ceea ce s-a întâmplat zilele trecute în București, în clubul ororilor.

S-a discutat mult despre vinovați, nevinovați, circumstanțe, solidaritate, eroi salvatori, drame familiale și cazuri sociale, oameni mutilați pe viață și fizic și sufletește. Aici nu mai le amintesc.

Cred că legea care guvernează societatea românească în ultimii 26 de ani este legea BANULUI. Cine știe să facă bani din orice, să vândă, să speculeze, să profite de pe urma lui este un om se succes. Și mai cred că altă lege care guvernează, în general, toată lumea din ziua de azi este: FOLOSEȘTE ȘI ARUNCĂ ! Trebuie să te folosești de bunuri ca să te simți bine, de oameni ca să obții ce ți-ai propus și apoi când nu mai sunt de folos, trebuie aruncate. Inclusiv oamenii. Din păcate, mai ales oamenii !  Ei nu contează, ci doar profitul și succesul financiar. Asta se întâmplă în cazul tuturor dramelor în  care oameni nevinovați pier în tot felul de accidente din cauze diverse în clădiri nesigure, pe șosele stricate etc.

Desigur că ce s-a întâmplat vineri seara face parte dintre cele mai mari catastrofe din ultimii 70 de ani, adică de după război, fiind depășit doar de cutremurul din 1977, Revoluția din 1989 și accidentul de avion de la Balotești din 1995 (la nivel de pierderi umane).

Dar cine își mai aduce aminte că în urmă cu exact 26 de ani, pe 1 noiembrie 1989, Mihaela Runceanu era asasinată la doar 34 de ani în plină forță creatoare și ascensiune muzicală ? Cu 2 zile mai înainte își lansase ultimul album muzical.

Respect suferința celor afectați, a celor care au pierdut pe cineva drag și SINCERE CONDOLEANȚE aparținătorilor celor decedați !

 P.S.: Din păcate 4 din cei 5 membri ai formației și iubita lui Andrei Găluț au decedat în următoarele zile din cauza arsurilor grave suferite pe corp și pe căile respiratorii. Dumnezeu să-i ierte !

Bandă desenată

Când am cumpărat un lot de vreo 40 de reviste „Cutezătorii” am primit în colet câteva pagini cu o bandă desenată cu tematică japoneză de arte marțiale, fără să știu ce titlu are, câte pagini are în total, în ce revistă a apărut și în ce an.  Și paginile din „Licurici” din 1 mai 1948 le-am primit cu aceeași ocazie. Eu le postez chiar dacă lipsesc multe pagini, poate vom găsi revista completă cândva.

03 04 05 06 07 08 09 10 15 16 17 18 19 20 21 22